Lansări de carte

Lansări de carte, întâlniri cu cititorii, reeditări…

Evenimente

Întâmplări, aniversări, festivaluri etcetera

Proiecte

Proiecte și programe ale filialei Dobrogea și ale Uniunii Scriitorilor din România

Premii

Premiile Uniunii Scriitorilor din România, participări la festivaluri și distincții obținute de scriitorii dobrogeni

Anunţuri

Anunţuri administrative, miscellanea…

Acasă » Anunţuri, Proiecte

Corneliu Leu: Program de candidatură – 2013

Scris de pe august 26, 2013 – 9:02 amFără comentarii

Corneliu Leu



Subsemnatul Corneliu LEU, membru al Uniunii Scriitorilor de la înființarea din anul 1949, îmi depun prin prezenta candidatura la alegerile de președinte din  cadrul Adunării Generale stabilite pentru luna septembrie 2013,  rugând să fiu înscris pe lista de candidați și să mi se facă publică argumetarea prin următorul program pe care îl doresc pe cât de succint, pe atât de ferm.

Precizez de la început că este un program de candidatură insolit, decizia mea ne venind nici din veleități, nici din apetențe de conducător. Anterior, subsemnatul am făcut o altă propunere: Aceea ca proxima Adunare Generală să aleagă drept președinte aceeași persoană care se află și la Chișinău în fruntea Uniunii Scriitorilor de acolo, împlinind astfel și un deziderat de unitate și o mai veche tradiție românească de punere în practică a unui asemenea deziderat. Mi s-a răspuns însă, printr-o amabilă scrisoare pentru care îi mulțumesc actualului președinte, că propunerea nu este statutară  și, cu toate că eu am insistat a se face măcar cunoscută propunerea mea, bănuind că există motive temeinice, chiar și de natură statutară, ca să nu se facă asta, recurg la dreptul meu individual de a candida.

Tocmai fiind vorba de un program de candidatură, vreau să-mi asigur confrații că această depunere a ei nu este deloc un gest formal, deoarece motivele mele au fost temeinice. Ele nu au avut  numai caracterul patriotico-tradițional menționat, ci s-au bazat pe niște evidențe ale culturii celor două state românești, pe implicarea și pe statutul pe care-l are scriitorul în fiecare dintre ele, pe un atent studiu sociologic al acestui statut care, paradoxal, arată că la confrații de dincolo de Prut el este mult mai bine consolidat și pus în valoare, că importanța scriitorului și comunicarea lui cu populația este mai mare, că rostul său social este și mai bine definit și mai bine valorificat.

În aceste condiții, în ciuda aparențelor că gestul meu ar fi de a întinde mâna pentru ajutorarea și creșterea în importanță a confraților care, la editurile lor sau la editurile noastre, scriu și publică în aceeași limbă cu noi, fondul acestei propuneri de a aduce în fruntea noastră un om care are experiența de acolo este categoric în favoarea scriitorului din țara noastră care a fost mult marginalizat și care, pentru a se redresa – de ce n-am spune-o?!- chiar și material, dar mai ales moral, ca loc și rost în societate, are nevoie de o gestionare a intereselor lui, așa cum se dovedește că mai bine a fost făcută la Chișinău decât la București. Aceasta a fost logica mea și, de vreme ce statutar nu pot insista cu această propunere, nu-mi rămâne decât calea de a mă angaja eu, tocmai pentru că, de îndelungă vreme, observ acest fenomen și studiez modul cum prezența civică a scriitorului basarabean este mult mai pregnantă, cum funcțiile sociale pe care le capătă el sunt de mult mai înaltă factură, cum chiar viața literară, publicațiile și tipăriturile sunt mult mai efervescente decât la noi și, implicit, sunt mult mai mult luate în serios de către public și, tot de atâta vreme, nutresc și pentru scriitorul român măcar o revenire până la un asemenea statut, dacă nu una normală, cum ar presupune adresarea noastră către 30 de milioane de vorbitori ai limbii române și pretențiile noastre de existență europeană.

În acest sens, sunt de acord cu acea mențiune pe care actualul președinte, confratele nostru Nicolae Manolescu o face în programul său de candidatură privind „marginalizarea scriitorului”, dar îi prelungesc ideea subliniind că această marginalizare se produce la noi , mai mult decât în altă parte, atât din  motive de degringoladă a întregii societăți, cât și din pricina unor iresponsabile și, uneori, corupte conduceri din decursul ultimilor 23 de ani, dând exemplul celor 80.000.000 de lei pe care D. R. Popescu îi menționa existenți în casieria Uniunii și Fondului literar în anul 1989, când preda conducerea; ca și a faptului că, între timp, întreaga arhivă a Uniunii Scriitorilor a dispărut.

Sunt absolut de acord și cu cealaltă idee a „prezenței scriitorului în spațiul public” și mă angajez nu numai să o susțin, ci să vin cu experiența unui om care în acești 23 de ani a înființat o fundație culturală care apoi, devenind mișcare populară, a inițiat temeinice acțiuni educative de emancipare democratică a populației și de programe europene încât, prin Hotărârea de Guvern nr. 1004 din anul 2004, i s-a acordat statutul de utilitate publică,adică același rang pe care îl are în regimul democratic-asociativ și Uniunea Scriitorilor. Dar, aș îndrăzni să spun, cu ceva rezultate mai evidente, de vreme ce anual organizează „Consfătuirea națională a intelectualilor de la sate”, obține un ritm ascendent de dezvoltare a unei rețele de publicații culturale din țară și străinătate prin portalul internet www.cartesiarte.ro  a cărui „Vitrină a editurii on-line” publică volume sub titlul de serie: „Un autor român în luptă nedreaptă cu traducerile de literatură comercială” și, chiar în prezent, organizează printr-o mare manifestare centrală, în rețea cu zeci de manifestări în localități românești și altele în comunitățile românilor din întreaga lume, sărbătoarea Zilei Limbii Române instituită printr-o Lege promulgată anul acesta, dar inițiată acum șapte ani chiar de această Organizație Neguvernamentală de Utilitate Publică, ce s-a zbătut și a insistat până când a văzut-o promulgată. Cu această experiență mă angajez să reafirm pentru obștea noastră prezența scriitorului român în spațiul public, revenind iarăși la observația mea și subliniind faptul că, la Chișinău, în ciuda vicisitudinilor prin care trece statul și regimul, ea e mult mai bine servită de conducerea obșteascăa scriitorilor, în vreme ce, aici, de mai bine de 20 de ani ea a fost inhibată de modul în care, conducătorii pe care i-am avut, au descurajat-o exact în măsura în care și-au văzut doar de interesul lor propriu.

De acord, de asemenea și cu ideea de „redobândire a demnității de breaslă”, dar trebuie iarăși să subliniez că tot dincolo avem exemplul cel mai apropiat, chiar dacă viața scriitoricească nu atinge valorile celei din occident. Fapt pentru care, mă angajez ca, prin programul meu de candidatură, să urmăresc asemenea scopuri ajutându-mă cu experiența confraților noștri pe care se vede că îi invidiez din acest punct de vedere al vieții obștești de afirmare iar, dacă se va ivi prilejul existenței unuia cu mai multă experiență decât mine acolo, iarăși mă angajez să-i cedez locul fără ezitare.

În ceea ce privește  programul meu de direcționare a organizației noastre obștești care este Uniunea Scriitorilor din România, acesta se va desfășura prin POLITICI PERMANENTE DE ÎMBOGĂȚIRE ȘI MĂRIRE A PATRIMONIULUI OBȘTESC DREPT BUN COMUN CARE TREBUIE SĂ ADUCĂ PERMANENTE BENEFICII PERIODICE MEMBRILOR OBȘTII. Cu alte cuvinte:

1.     Voi căuta cât mai multe căi lucrative și căi care să pună în valoare opera fiecărui membru, în scopul realizării unui patrimoniu cât mai bogat al cărui scop principal să fie împărțirea lui periodică în cote părți către fiecare membru, precum în orice formă asociativă cu adevărat democratică.

2.     Extragerea din beneficiile acestui patrimoniu, în primul rând, a unei cote obligatorii care se împarte între toți membrii, și abia apoi, din ce rămâne, calcularea de câte salarii se pot oferi pentru angajați și pentru alte cheltuieli ale instituției.

Aceasta presupune atât instituirea unui management activ făcut prima dată în mod cât mai voluntar de membrii care se pricep și au inițiativă comercială, stimulați prin scoaterea la concurs a unor programe editoriale, de manifestări publice, de spectacol, de impresariat și altele, cât și împărțirea de pe acum chiar și a unor foarte mici beneficii pe care le-ar putea oferi precarul patrimoniu de astăzi, cum ar fi cote de gratuitate sau de reducere la casele de odihnă sau hotelul construit cu banii noștri; și  nu devierea încasărilor în alte scopuri. Oricât de mici ar fi cotele de astăzi, chiar aproape simbolice, important este de impus principiul folosirii bunului comun în sprijinul binelui comun al membrilor obștii și nu în alte scopuri, de obicei netransparente, cum se administrează astăzi cheltuielie.

Spre a exemplifica, revin la cele optzeci de milioane de lei pe care D. R. Popescu le lăsa în casierie, sub sigiliul care, în mod revoluționar, a dispărut: La acea vreme, dollarul american nu era mai mult de 12 -16 lei la cumpărare sau tranzacții și 16-24 de lei la vânzare. Împărțiți, la cifra cea mai mare, să zicem la 24 lei/1 dollar și rezultă o avere cu care Uniunea Scriitorilor ar fi putut cumpăra la un loc uzinele „23 august” și „Republica” și investi în mai multe tipografii. Calculați din nou și veți vedea că,  din venitul acestora, dacă ar fi devenit proprietari cum meritau, pentru că erau bani adunați din munca lor, cei  două mii de membri, ar fi primit dividende cât să trăiască fericiți cu tot neamul lor. Din păcate, am pierdut acel tren; sau ne-a fost furat; sau ne-a fost împins pe linie moartă. Nu mai interesează ce s-a întâmplat. Important este să avem tăria să o luăm de la început și să ne organizăm o viață obștească productivă, ne rezumându-ne la ceea ce putem smulge de la un stat sărăcit.

Fapt pentru care îmi pun candidatura în acest scop și, fiindcă nu am de justificat nereușite trecute prezentând un mare program de viitor, mă opresc aici.

Corneliu LEU


Lasă un comentariu!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Anda dapat menggunakan tag HTML ini:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.


1 + = 8