Lansări de carte

Lansări de carte, întâlniri cu cititorii, reeditări…

Evenimente

Întâmplări, aniversări, festivaluri etcetera

Proiecte

Proiecte și programe ale filialei Dobrogea și ale Uniunii Scriitorilor din România

Premii

Premiile Uniunii Scriitorilor din România, participări la festivaluri și distincții obținute de scriitorii dobrogeni

Anunţuri

Anunţuri administrative, miscellanea…

Acasă » Evenimente

Masă rotundă cu scriitorii din Slobozia în cadrul USR, Filiala Dobrogea

Scris de pe decembrie 10, 2013 – 5:49 pmUn comentariu

Pe data de 4 decembrie, în cadrul Bibliotecii Judeţene din Slobozia, a avut loc o întâlnire între delegaţia conducerii Filialei USR Dobrogea şi scriitorii din Slobozia grupaţi în jurul prestigioasei reviste Helis al cărui redactor-şef este dl. Gheorghe Dobre. Vizita face parte din programul anunţat de către preşedintele USR, Filiala Dobrogea, Angelo Mitchievici, de a cunoaşte activitatea fiecărui membru al ei din alte zone decât Constanţa. O excelentă şi îndatoritoare gazdă a fost doamna directoare Mihaela Racoviţeanu. Masa rotundă a constituit ocazia de a discuta cu fiecare dintre scriitorii prezenţi, fiecare prezentându-şi activitatea, proiectele, satisfacţiile şi insatisfacţiile şi mai ales aşteptările pe care le au din partea conducerii Filialei. La această masă rotundă a fost prezent şi prozatorul Ovidiu Dunăreanu, care a şi moderat discuţia în calitate de fost preşedinte al Filialei şi redactor-şef al Revistei Ex Ponto, revistă în paginile căreia se regăsesc o mare parte dintre scriitorii din Slobozia.

O prezentare în powerpoint a evenimentului, aici.

Cenaclul Dor fără saţiu şi grupul Helis din Slobozia

Grupul de scriitori ialomiţeni s-a constituit în jurul unui cenaclu cu un nume poetic, Dor fără saţiu, înfiinţat în 10 august 1977 în Urziceni, în cel mai pur stil beatnic, sau dacă dorim, optzecist, fără ceremonii instituţionale şi oficialităţi tăietoare de panglici. Ceea ce i-a reunit pe cei cinci, Gheorghe Dobre, Inculeţ Bălan, Cornel Iliescu, Valentina Minea şi Viorel Iagăr a fost tocmai dorinţa de a ieşi din cadrul organizaţional al cenaclurilor supravegheate atent de oficialităţi pentru a nu încuraja şi eventual tempera atitudini subversive, pentru că nimic nu este mai subversiv decât literatura pentru un regim dictatorial. Iar în 1977 ne aflăm în plină Epocă de Aur, un an care va oferi pretextul lui Nicolae Ceauşescu, în urma cutremurului devastator din 4 martie 1977, să distrugă sistematic vechi cartiere, o cultură urbană păstrătoare de forme de cultură şi valori burgheze. Fără să ştie, tinerii de atunci îşi afirmau credo-ul literar într-un an tragic. Nucleului dur i s-au alăturat în timp şi alţi scriitori, însă ceea ce constituie un fapt remarcabil, acest cenaclu a generat nu numai un important aktionsgruppe scriitoricesc precum cel din Banat, cu solidarităţi puternice, dar şi o tradiţie în spaţiul literar, tradiţie a cărei expresie elevată se regăseşte în revista Helis, o revistă literară cu stil şi personalitate care se află în al 11-lea an de apariţie. Este de admirat ţinuta literară a acestei reviste, care îşi are ca deziderat recuperarea unor valori semnificative nu numai pentru spaţiul ialomiţean, precum şi conservarea memoriei culturale. În numărul 6-7 se poate citi un excelent interviu cu Mariuca Vulcănescu, fiica lui Mircea Vulcănescu, interviu luat de Valeriu Stoica. Revista acordă spaţiu deopotrivă marilor teme literare, cât şi creaţiei locale, încurajând apariţia unei noi generaţii de scriitori. Evenimentul literar principal l-a constituit, însă, antologia realizată de reputatul profesor Titi Damian, Scriitori din zodia Helis (Editura Helis, 2013), antologie care-i cuprinde pe toţi colaboratorii revistei cu un scurt istoric literar, o prezentare personală şi un decupaj reprezentativ din opera fiecăruia. Dincolo de faptul că ne restituie o pagină importantă de istorie literară, antologia are marele merit de a oferi şi o identitate acestei geografii literare a spaţiului de cultură ialomiţean. Ea revendică şi această esenţială conştiinţă artistică a unei grupări literare eterogene şi deopotrivă unite de solidarităţi mai mult sau mai puţin vizibile, atât la nivelul interesului cultural, cât şi al tematicii. Titi Damian, spre exemplu, este autorul unei valoroase trilogii, Muscelenii, cu volumele Fagul, Umbra şi Norii, volume care probează un puternic suflu epic şi care configurează o lume rurală aparte, marcată de ingineriile sociale comuniste. Gheorghe Dobre, însă, este un spiritus rector al grupului, un bun organizator, dar înainte de toate un scriitor talentat, vibrând de energie, cu o severitate, o exigenţă amestecată cu pasiune. Optzecismul a creat nu doar o altă poezie, ci şi o anumită gesticulaţie estetică, un spirit polemic, o atitudine “provocatoare” faţă cu constrângerile de tot felul, de la cele instituţionale, la cele materiale. Ceva din acea atitudine de frondă, din acea tensiune a provocării răzbate şi acum în personalitatea lui Gheorghe Dobre care, pe bună dreptate, se socoteşte un poet optzecist. Stau mărturie volumele Hyperouranios topos (1998), Despre singurătate ca esenţă a materiei (1999), Dragon cu lotuşi în gură (2000) şi Ghilotina singurătăţii (2001). Însă se pot urmări reflecţiile rafinate şi nu lipsite de paradoxalul lumii noastre balcanice cu privire la literatură şi rosturile unui scriitor în volumul hibrid de proză şi eseuri, Minciuna din literă (2007).

Costel Bunoaica este deopotrivă poet şi romancier, însă poezia îl recomandă numaidecât, tonul elegiac alunecă spre uşoare note argheziene, însă poezia sa are ceva hieratic, desprins parcă dintr-un act sacerdotal ale cărui sensuri prime s-au pierdut. Costel Bunoaica reînnoadă cu orfismul modernist, cu poezia marilor dezmărginiri şi elanuri metafizice a unui Emil Botta, după poemul căruia, Dor fără saţiu, a fost şi numit cenaclul. Şerban Codrin, un temperament coleric, cu o ironie acidă şi un remarcabil spirit polemic îşi ia ca substanţă de contrast o poezie a filigranului, picturală, fiind unul dintre puţinii noştri autentici scriitori de haiku. Însă îl recomandă un volum excelent de poezii, Baladierul, din păcate un volum prea puţin comentat, care tincturează ludic-balcanic o întreagă tradiţie a baladei. Şi, de asemenea, remarcabilă este rescrierea/recitirea în spirit postmodern a minunatului poem eroic-comic al lui Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada. Impresionat este la Şerban Codrin cât de multe registre stilistice poate accesa în literatura sa şi această dedicaţie faţă de o operă remarcabilă. Romancierul Ioan Neşu a debutat cu volumul Un pumn de iarbă în 1994, iniţiind un divan al înţeleptului cu lumea care stă sub semnul taifasului, acea plăcere care naşte şi antonpannesca Poveste a vorbei. În ultimul roman, Regina nopţii, prozatorul revine cu o fineţe de psiholog asupra aceleiaşi lumi din perspectiva provocărilor la care tranziţia supune o societate ţărănească tradiţională scoasă din ţâţâni de atâtea experimente politice radicale.

Există şi un filosof al grupului, Alexandru Bulandra, directorul Bibliotecii din Urziceni, reţinut, uşor contemplativ, de o maximă eleganţă şi modestie. Alexandru Bulandra este autorul unor studii remarcabile despre balada Mioriţa, abordată deopotrivă din perspectivă etnologică, de istorie a ideilor şi de filosofie a culturii, lansând o serie de teorii provocatoare în volume precum Tainele Mioriţei. O lectură în cheie masonică a baladei “Mioriţa” de Vasile Alecsandri (2008), Mioriţa – povestea unei capodopere (2008), Mioriţa. Vasile Alecsandri şi cazul Mioriţa. Tainele Mioriţei. Masca păcurarului (2011). Probabil unul dintre cele mai vizitate şi mai tulburătoare texte ale literaturii române, la limita dintre cultura populară şi cea modernă prin numeroasele intervenţii hermeneutice şi estetice, balada devine purtătoare de noi sensuri în abordarea realizată de Alexandru Buladra, care ar putea în viitor să conferenţieze pe această temă la Constanţa. Nicolae Teoharie este un poet care-şi trage seva din lirica nichitastănesciană, însă fără să rămână acolo, metafizica marelui poet şaizecist fiind adusă într-un concret pe care-l deformează expresiv cum se întâmplă în poemele din volumul Camera de concret. Nicolae Teoharie a insistat pe ceea ce pare un truism, fiind de fapt chestiunea esenţială a afirmării unei autentice vocaţii, clauza personalităţii în poezie, în particular, şi în artă, în general. Am înţeles de la Gheorghe Dobre, în discuţiile care au urmat, că efortul formativ al fiecăruia dintre scriitorii care au constituit cenaclul şi ulterior grupul de scriitori de la Helis a fost însoţit de o operaţiune de decantare severă care a păstrat numai ceea ce a fost valid, valoros din punct de vedere literar. Sub semnul acestei rigori grupul şi-a păstrat identitatea şi poate oferi o imagine coerentă şi armonioasă astăzi. Criticul literar unanim recunoscut al grupului, Titi Damian, a avut o contribuţie esenţială la acest proces de decantare estetică.

Florentina Loredana Dalian face o figură aparte, ca scriitoare într-un grup de poeţi, prozatori, eseişti şi critici, imprimând una dintre acele delicate note particulare prin intermediul prozei scurte. Să ne amintim că anul acesta proza scurtă a cunoscut un reviriment, iar Marius Chivu a editat un Best of: proza scurtă a anilor 2000, o antologie cu “cea mai bună proză scurtă” a ultimei decade. Sunt bucuros să descopăr o prozatoare talentată şi, din păcate, puţin cunoscută. Volumele ei revendică o mai mare atenţie: Şi copiii se îndrăgostesc (2008), A unsprezecea poruncă (2012), Aceeaşi lună peste sat (2010), volume la care se adaugă un roman, Scrisori netrimise (2011). Carmen Tănase se adaugă cu o poezie sentimentală, dar în acelaşi timp modernă acestui club select şi intuiesc în ea posibilitatea unei înnoiri.  Constantin Gornea din Feteşti a fost, de asemenea, invitat să-şi comunice impresiile şi am descoperit astfel o formulă interesantă, mai puţin ortodoxă de SF, SF-ul umoristic, prin cărţile pe care ni le-a prezentat. La întâlnire au fost prezenţi un grup de elevi ai Colegiului Naţional “Mihai Viteazul” din Slobozia însoţiţi de profesorul de istorie Buzu Vitalie, autor al unor studii serioase, şi care întregeşte profilul grupării literare Helis cu privirea avizată şi seriozitatea istoricului. Am stat puţin de vorbă cu aceşti elevi care se remarcă printr-una dintre cele mai elevate pasiuni, aceea a lecturii, aflând cu bucurie că scriitorii ialomiţeni îi includ în cercul lor de cititori şi prieteni.

Îl las la urmă pe Florin M. Ciocea din considerente “strategice”, vreau să închei cu sentimentul pe care aceşti scriitori mi l-au imprimat, acela de prietenie. Florin M. Ciocea are acea privire rară la un bărbat, o privire care râde, şi nu ştii niciodată precis dacă de tine sau pentru sine. Un ludic imens animă şi proza sa plină de ricanări inteligente, de fosforice erupţii ironice, o proză care din titlu îţi recomandă şi tonul lecturii: Nemaipomenitele isprăvi ale lui Florin Ciocea la Capul Bunei Speranţe (2002), Concubinajul perpetuu dintre diavol şi om sau scurtă dizertaţie despre Iad, Rai şi Raiad (2007) sau Studiu sociologic despre anxietăţile limbricilor împăiaţi (2010). Şi descopăr cu surprindere şi plăcere în Florin Ciocea un fost marinar ajuns pe uscat. Mai cunosc unul care mi-e bun prieten, Adrian Romilă, din Piatra Neamţ, care lucrează la o istorie a pirateriei aşa cum se vede ea în literatură. Cei doi au ceva în comun, un anumit spirit al libertăţii pe care marea ţi-l dă, un spirit de larg, de orizonturi nemărginite. Nu l-am citit decât pe fragmente, cum nu am citit multe dintre cărţile acestor scriitori, dar această întâlnire mi-a trezit curiozitatea şi admiraţia. De data aceasta sunt eu cel care descopăr o lume literară perfect închegată la Slobozia, cu propriul relief, cu propria atmosferă, cu personalităţi distincte, puternice şi memorabile. Nu e o lume perfectă, dar e o lume care palpită de viaţă, care aşteaptă să fie redescoperită, o lume care îţi transmite energia ei şi o incofundabilă identitate estetică. Niciodată marginea nu a fost mai interesantă printre aceşti scriitori deloc marginali care trebuie să-şi facă loc în cunoştiinţa şi conştiinţa unui public mai larg.

Pentru grupajul fotografic realizat, îi mulţumesc în mod special domnului Vasile Catană, la rândul său un scriitor, dar mai ales un cititor împătimit, precum şi un excelent fotograf amator, mai bun decât numeroşi profesionişti.

Angelo Mitchievici

Un comentariu »

  • Stimate domnule Angelo Mitchievici, vă mulţumesc (şi cred că nu se supără colegii mei dacă o fac şi în numele lor) pentru această prezentare care m-a surprins într-un mod plăcut, care denotă o mare seriozitate în abordarea actului artistic şi a “actorilor” săi, din zona pe care cu onoare o “păstoriţi” în plan literar.

    Cu aleasă preţuire,

    Florentina L. Dalian

Lasă un comentariu!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Anda dapat menggunakan tag HTML ini:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.


− 2 = 1