Acasă » Ion Faiter

Ion Faiter

Ion Faiter
Ion Faiter

Născut la 15 martie 1936, în Remus Opreanu – Medgidia, judeţul Constanţa.
Facultatea de Filologie – Universitatea Babeş-Bolyai Cluj (1963).
Învăţător, profesor, documentarist, inspector în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa; bibliograf principal; Director – Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman”.
Debutează, cu versuri, în „Tomis” (1966); editorial (1969).
Pe lângă activitatea de învăţământ este prezent în: reviste din ţară sau străinătate, volume colective, antologii poetice sau de folclor, lucrări ştiinţifice – istoria presei, etnografie şi folclor, biblioteconomie, lexicografie, proză, eseuri.


SCRIERI
:

„Biblioteca Municipală Constanţa” (coautor) – 1969;

„Reviste Dobrogene. Arhiva Dobrogei. Analele Dobrogei” (coautor) – 1971;

”Cântecela Marea Neagră”. Antologie de folclor dobrogean (coautor) – 1979;

„Dimensiunile unor vocaţii”. Biobibliografie (coautor) – 1979;

„Prin constelaţii dobrogene”. Proză (coautor) – 1979;

„Trecător prin târguri şi iarmaroace”. Pagini de călătorie – 1982;

„Desene”. Versuri – 1983, drept urmare a câştigării Concursului Editurii Albatros, 1980-1981;

„Popas în dimineţi albastre”. Eseuri (coautor) – 1985;

„Poem lângă mare”. Versuri – 1988;

„Sequoia gigantea”. Versuri – 1992;

„Liceul «Mircea cel Bătrân». 1896-1996”. Monografie – 1996;

„Cad piersicile”. Versuri – 2002;

„Oxigen pentru alfabet”. Eseuri – 2002;

„Bonsai”. Poezie şi proză în stil nipon – 2003;

„Mitul Marelui Drum”. Studii şi culegeri de folclor – 2003;

„Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân». 1896-2003”. Monografie – 2004;

„Dicţionar de personalităţi dobrogene” (coautor), vol. 1-3 – 2004, 2005, 2008;

„Simfonie pentru elevi şi profesori” Proză – 2005; „Grădina Linwood”. Poezie – 2007;

„Valea cu dropii” / „The Valley With Bustards”. Poezie şi proză în stil nipon – 2008;

„Dobrogea – izvor de spiritualitate”. Eseu – 2008;

„Remus Opreanu. Povestea unui sat dobrogean”. Monografie – 2009;

„Poarta zeilor”. Poeme – 2010;

„ Manuscrise în colecţii constănţene” – 2011;

DISTINCŢII:

  •  „Medalie şi Diplomă Jubiliară – Centenarul Liceului «Mircea cel Bătrân»” (1996);
  • „Who’s who in the Balkans”, Athens. Greece (1997);
  • „2000 Millenium Medal of Honor”. American Biographical Institute. Inc. Raleigh, North Carolina, U.S.A. (1998);
  • „Premiul special al juriului” – Monografia Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân» Salonul Internaţional de Carte Constanţa (2004): „Excellence Award” – Lumina Publishing House in recognition of „Monografia Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân»”, Stanford, Connecticut. U.S.A. (2005);
  • Premiul pentru lucrări de referinţă al Editurii Ex Ponto – Constanţa (2005);
  • Premiul de Excelenţă pe anul 2005 – U.S.R. Filiala „Dobrogea” pentru întreaga activitatea literară – Constanţa (2006);
  • Diplomala Concursul Internaţionalde Haiku, Bucureşti (2007);
  • Diplomă la cea de a XV-a ediţie a Colocviului Naţional de Lirică Japoneză dela Constanţa– septembrie 2008, pentru cea mai bună carte de haibun;
  • Nominalizare la ,,Ziua Recunoştinţei” constănţenilor – 30 noiembrie 2008 – Secţia Literatură;
  • Diploma de Excelenţă pentru merite deosebite in obţinerea titlului de „Cel mai bun liceu din România – Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân»” – 2010;
  • Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea. pe anul 2010, pentru volumul „Poarta zeilor” (Editura Mar, Constanţa, 2010). 16.04.2011.
  • Colegiul Naţional «Mircea cel Bătrân» Constanta. Diploma de Excelenţa pentru opera dedicată promovării istoriei şi tradiţiei Colegiului Naţional «Mircea cel Bătrân» Constanţa.
  • La Medgidiase instituie, Premiul de Poezie – „Ion Faiter”, de Revista ,,Metamorfoze”, 2006-2012.

Este membru al:

  • Asociaţiei Folcloriştilor din România (1988);
  • Societăţii de Haiku din Constanţa (1991);
  • Asociaţiei Ziariştilor din România (1992);
  • Uniunii Scriitorilor din România (1995).

 OPINII CRITICE:

„Cartea de faţă („Cântecela Marea Neagră”, N.n.) răspunde cu prisosinţă marilor îndatoriri care îi revin oricărei culegeri de folclor dobrogean atât prin cuprinsul ei, prin modul cum a fost gândită, cât şi prin vasta ei bază de informare ştiinţifică. Cu deosebire, această bază – concretizată în bibliografia folclorului dobrogean, care se alătură culegerii – înseamnă nu numai o lucrare de pionierat prin temă şi, mai ales, prin amplitudinea ei, ci şi o contribuţie de prim ordin la istoria culturii populare în Dobrogea”. (Prof. dr. Ovidiu Papadima, 1979)

„Acest al doilea volum, intitulat „Dimensiunile unor vocaţii”, completează galeria personalităţilor evocate în indicele anterior. Sunt figuri dobrogene remarcabile, cărora li se aduce, în casete biobibliografice de minuţie ştiinţifică, elogiul realizărilor în care au strălucit, al operelor reprezentative, nu odată cu ecou în universalitate, cuprinzând, în final, referinţe pentru adâncimile informative ale cititorului. Apariţia acestui volum reprezintă o afirmare morală a conştiinţei naţiunii noastre în parametrii creativităţii ei multilaterale şi multidimensionale.” (Prof. univ. dr. doc. Augustin Z.N. Pop, 1979)

„Cu volumul „Trecător prin târguri şi iarmaroace”, Ion Faiter – poet, bibliograf şi publicist constănţean – aduce o contribuţie originală în cunoaşterea unui aspect deosebit de interesant al tradiţiilor populare româneşti: obiceiurile privind activitatea de schimb. Având mai vechi preocupări folcloristice, autorul, bazat pe o solidă documentaţie, precum şi pe cunoaşterea de visu a principalelor târguri şi iarmaroace din ţară, trece în revistă, folosind un stil degajat, atractiv, cu manifeste virtuţi literare, tradiţiile poporului nostru legate de activitatea de schimb, implicaţiile acestor tradiţii în creaţia populară a românimii de pretutindeni.” (Prof. Constantin Cioroiu,  „Litoral”, 1982)

„Un sentimental fantast este Ion Faiter (în „Desene” N.n.) Peisajele de suflet, pe care le concepe, denotă o irealitate frumoasă (…). Elaborând, în sensul bun al cuvântului, metafore proaspete (…) folosind uneori delicateţea vârfului de peniţă, ce lasă în urmă contururi aburite, alteori puterea daltei, mai potrivită în confruntarea cu materia învârtoşată de seve sălbatice, Ion Faiter reuşeşte să cizeleze elementele constitutive ale unui univers propriu.” (Gabriel Rusu, „Tomis”,  1983)

„I. Faiter pare să fie un poet pentru care poezia reprezintă o experienţă interioară, exerciţiu de geneză (…) pe al cărui parcurs se caută pe sine, încearcă să înţeleagă şi să se construiască, să-şi recupereze eul autentic, înlăturând numeroasele măşti în spatele cărora convenţiile şi formele vieţii l-au obligat să se ascundă. Pentru aceasta se întoarce la spaţiul câmpiei dobrogene, spaţiu spiritual originar la care accesul e posibil prin răsturnarea timpului constrâns a curge înapoi spre copilăria trăită la sat şi, prin aceasta, să se anuleze.” (Prof. dr. Emilian Ştefănescu, „Tomis”, 1989)

„Pentru poetul dobrogean Ion Faiter, poezia pare să fie o fulguraţie a sufletului (…), bucuria simplă, din ziua a şaptea, hărăzită odihnei şi reconfortării. Nu un act prometeic, nu o caznă aşadar, cât unul de contemplare a creatului în ipostaza lui de realitate perceptibilă. Ea deschide doar ferestre înspre real, oferind ochiului prilejul de a vedea şi reţine, iar mânii pe acela  de a nota, respectiv, fără nici un fel de grabă, într-o manieră  caligrafică, sobră, tablouri sau inscripţii succinte. Notaţia („Poem lângă mare”) uneori învăluie în câteva imagini un sâmbure ideatic, alteori enumerarea imaginilor rămâne suficientă sieşi.” (Viorel Gheorghiţă, „Vatra”, 1989).

„ „Poem flori”, „poeme umilinţă”, „poeme lumină”, „poeme exil”, „poeme trudă”! Deosebit de sugestivă este această clasificare a poemelor din dedicaţia către cititori, cu parfum de  „Predoslavie” la un text bisericesc al volumului  Domnului  Faiter Ion, „Sequoia gigantea”, şi, într-adevăr, intri în universul său poetic precum într-o mânăstire sau într-un muzeu, trebuind să te descoperi şi să-ţi laşi, la uşă, încălţările pe care s-a depus noroiul vieţii cotidiene. Înăuntru descoperi un spaţiu hieratic, obiecte încremenite într-un tărâm al claustrării şi, în acelaşi timp, al reculegerii.” (Prof. univ. dr. Ştefan Cucu, „Tomis”, 1993)

„Ion Faiter, documentarist şi bibliograf principal, (…) a fost persoana cea mai chemată pentru redactarea acestei valoroase „Monografii” a  Liceului «Mircea cel Bătrân», document unic în viaţa culturală a Dobrogei. Domnia sa  va duce o muncă de cercetare deosebit de aspră şi îndelungată pentru opera de sinteză extrem de dificilă, spre a putea înfăţişa aspectele complexe din trecutul liceului şi, legate de acestea, epocile fericite, dar şi cele dramatice ale întregului oraş.” (Prof. dr. Pavel Chihaia, München, 1998 )

„Avem de a face cu o lirică a vârstei mature, cu mijloace de expresie tinzând către modernitate ponderată, aşa cum echilibrate şi decente sunt afectele şi reflecţiile poetului, ajuns, poate, la stadiul cel mai înalt al evoluţiei sale artistice. În ce mă priveşte, îi gust şi-i apreciez poezia, pentru valoarea ei intrinsecă şi pentru prilejul de a medita şi a mă bucura alături de un autentic bardla Pontul Euxin”. (Victor Corcheş, „Agora”, 2004)

„Ion Faiter este o personalitate de prim rang a culturii şi literaturii dobrogene. Sunt mai bine de trei decenii, de când neobositul cercetător şi profesor constănţean se străduieşte, cu un real folos, să redea patrimoniului naţional valori încă necunoscute ale folclorului de pe aceste locuri, ale obiceiurilor de pe aici  – şi nu doar – ,să impună instituţiile de prestigiu prin construcţii  monografice monumentale, individualităţile pregnante ale spaţiului cultural tomitan. Este un considerabil efort de documentare, cu adevărat stimabil, apreciat, de altminteri, de exegeţi ai domeniului. Adăugând cele câteva cărţi de literatură, bine receptate de critica noastră, întregim imaginea unui spirit  însemnat de o perpetuă febrilitate”. (Prof. univ. dr. Nicolae Rotund – „Critica de la margine la centru” -, Ovidius University Press, 2005)

„Mi-a făcut mare  plăcere să citesc  („Bonsai”) cartea tatălui tău de haiku, tanka şi haibun.

El este un artist foarte bun, desăvârşit. Te rog să-i faci cunoscute gândurile mele. Cu  sinceritate.”

(Raffael de Gruttolla, Boston – U.S.A.  2005)

„ „Grădina Linwood”  începe cu un motto: „Nu scrii pentru toată lumea şi nici numai pentru zece cititori sau chiar doi, scrii pentru o singură persoană” (Kurt Vonnegut), punând, de la început, o marcă de intimitate, pentru că acea singură persoană, chiar dacă este autorul, cum ar părea să se creadă, este, de fapt, fiecare dintre noi care-i citim poeziile, autorul dăruindu-ne ceva din preaplinul sufletului său.” (Prof. univ. dr. doc. Crişan Mircioiu, Cluj, 2007)

„Carte îndreptăţită, de multă vreme aşteptată, carte întârziată, s-ar putea spune, dacă întârzierea în materie de creaţie ar avea vreo semnificaţie. Dar, cum bine se ştie, timpul elaborării unei opere nu este identic celui obiectiv – cronologic, nici cu cel biologic, avându-şi legile şi, mai ales, capriciile sale. Importantă rămâne, în ultimă instanţă, valoarea intrinsecă a cărţii”. (Prof. dr. Emilian Ştefănescu, 2008)

„Multe poeme au aerul şi frumuseţea unor însemnări de călătorie, alerte, ca şi cum ar fi scrise din mers, fulguraţii ale clipei sau revelaţii de factură  Zen. Se realizează, astfel, o tainică legătură cu peisajul înconjurător, o adevărată comuniune revigorantă cu acesta. Acuitatea, cu care e trăită  prospeţimea firii renăscânde, o aminteşte pe cea din versurile  Annei de Nohailles.” (Ion  Roşioru, „Ex Ponto”, 2009)