Acasă » Ernesto Mihăilescu

Ernesto Mihăilescu

Prozator, publicist. Născut la 9 mai 1943 în comuna Turcoaia, judeţul Tulcea. Absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti şi al Facultăţii de Ziaristică. Profesor, redactor al ziarului „Delta”, vicepreşedinte şi consilier şef al Inspectoratului judeţean pentru cultură  Tulcea (1979-1997).

Debutează editorial în anul 1983. Colaborează la : „Tomis”, „Delta”, ş.a. – la radio şi televiziune. Este cuprins în Antologia de proză contemporană „Vânzătorul de enigme” (Constanţa, Editura Europolis şi Revista „Tomis”, 1993).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”, din anul 1995.

CĂRŢI PUBLICATE: „Delta, drumuri şi sentimente” (Reportaj literar, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983); „Uriaşul câmpiei” (Roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1986)

OPINII CRITICE

„Consistentă şi patetică incursiune în lumea Deltei dintr-o perspectivă reportericească şi lirică, însă fără exaltări de turist rămas la pura contemplare a aprenţelor, ci ghidată reflexiv, în numele unei bune cunoaşteri a vieţii pe apă şi al bunului simţ care nu sacrifică adevărul de dragul frumosului şi nu confundă patriotismul, fie şi local, cu incompetenţa.” (Laurenţiu Ulici, România literară, 1984)

„«Delta, drumuri şi sentimente» este o colecţie de imagini ale Deltei văzută direct, din apropiere, ori evocată prin gura celor care au apucat o altă Deltă mai veche, mai sălbatică. Vorbe şi imagini. Valoarea cărţii stă în imaginile ei şi mai puţin în vorbe. (…). Când surprinde materia propriu-zisă, cartea lui E. Mihăilescu ne prilejuieşte nostalgia unui cineverité total.” (Mihai Ungheanu, Luceafărul, 1984)

„Paginile sunt infuzate de un lirism, în general, de bună factură. Pe alocuri, însă, acesta tinde să debordeze şi, corelat cu predispoziţia autorului spre reveria de interes personal, parazitează textul. În astfel de cazuri, reporterul, adormit pentru o clipă, revine în arenă şi revitalizează ritmul. El nu este doar un degustător de peisaje, ci şi o conştiinţă a epocii, preocupată de soarta economică, ecologică şi urbanistică a Deltei.” (Gabriel Rusu, Tomis, 1984)

„Radiografia întreprinsă de reporter este una dintre cele mai tulburătoare (…), ea cercetează lucid realitatea amplă şi în continuă schimbare a Deltei; extraordinara aventură pe care oameni şi ape şi păsări şi peşti şi pământ o trăiesc în acest spaţiu al fabulosului şi al legendei şi al exoticului.” (Tudor Dumitru  Savu, Tribuna, 1985)

„Dacă n-aş şti că Ernesto Mihăilescu se află la primul roman («Uriaşul câmpiei»), aş fi zis că am citit cartea unui autor experimentat. Căci scriitorul dovedeşte, în pofida anumitor slăbiciuni, siguranţă în mânuirea tehnicilor literare, a dialogului, a realizărilor de tipuri umane. (…) Talentul indiscutabil al autorului se remarcă îndeosebi în arta tipologiei. O galerie bogată de personaje populează paginile cărţii, multe dintre ele episodice, desigur, dar aproape toate viabile, cu individualitate proprie, topindu-se însă în acelaşi timp, într-un personaj colectiv. Pe linie tradiţională se conferă onomasticii rol caracterologic, oamenii fiind cunoscuţi mai ales prin porecle, unele de tot hazul … Meragiul, Mihai Bulete, zis şi Ai, cum îl strigă satul, este cu adevărat personajul absorbant. Se constituie, şi el, într-un fel de replică tardivă dată lui Camil Petrescu privind imposibilitatea ţăranului de a deveni personaj literar de analiză. Se include, prin urmare, în familia spirituală a lui Moromete….” (Nicolae Rotund, Tomis, 1986).

„Prozator cu vădite înclinaţii teoretice şi eseistice, evitând excesele poetice şi pitoreşti în proză, Ernesto Mihăilescu scrie o proză de reală efervescenţă ideatică, vede şi trăieşte viaţa ideilor, ironizând însă parada de nume şi erudiţie, speculând cu inteligenţă diversele lecturi de antroposofie, istoria religiilor, mitologie, mistici în scopul aplicaţiei (altoirii) lor pe realităţile socio-politice actuale.” (Dumitru Mureşan, Vatra, 1994)