Acasă » Iulia Pană

Iulia Pană

Poetă. Pseudonimul literar al Iulianei Georgeta Gheorghe. Născută în 10 iulie 1965. Absolventă a Liceului „Energetic” din Constanţa. Studentă, între 1994-1995, a Universităţii „Andrei Şaguna” – Facultatea de Jurnalism, pe care nu o termină, iar din anul 2000 urmează Şcoala Naţională de Studii Administrative şi Politice – Bucureşti. Redactor, şef Departament Publicitate, şef Departament Cultural al postului de televiziune MTC Constanţa (1994-2000); director de marketing – Radio „Uniplus” (2000).

Debutează cu poezie în revista „Tomis” în 1998.

Colaborează la : „Luceafărul”, „Familia”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Art Panorama”, „Observator” (München) ş.a.

Este cuprinsă în antologiile de poezie contemporană: „Fereastra dinspre mare” (Constanţa, Editor Revista „Tomis”, 1995); „Un sfert de veac de poezie” (Bucureşti, Editor Fundaţia „Luceafărul”, 1998); „Caietele internaţionale de poezie” („Literart XXI”, S.U.A., 2000).

PREMII LITERARE: Premiul revistei „Familia” la Festivalul de poezie de la Sighetul Marmaţiei (1989); Premiul al II-lea la Concursul „Iosif Vulcan” – Oradea (1990); Premiul revistei „Steaua” la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” – Sebeş-Alba (1991); Premiul revistei „Vatra” la Concursul „Panait Cerna” – Tulcea (1991); Premiul organizatorilor la Festivalul „Porni Luceafărul” – Botoşani (1992); Premiul „Ovidius” – Constanţa (1996); Premiul de debut editorial cu volumul „Imagine simplă” la Festivalul Internaţional de Poezie – Sighetul Marmaţiei (1996); Premiul al II-lea la Festivalul „Alexandru Odobescu” – Călăraşi (1997).

Membră a Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români din S.U.A. (1996). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”, din anul 1999.

CĂRŢI PUBLICATE: „Imagine simplă” (Versuri, Bucureşti, Editura Atlas, 1996); „Statuia Zilei de mâine  XXLove”, (Versuri, Bucureşti, Editura, Du Style, 1998).

OPINII CRITICE

„Poeziile cuprinse în acest volum de debut («Imagine simplă», n.n.) creează un univers original prin imaginarul lor sincopat, cu orchestraţii influenţate vizibil de jazz, de pictura modernă şi tehnicile camerei de filmat.

Lirismul şi propensiunile elegiac-sentimentale trec, graţie acestor influenţe, într-o zonă doar aparent mai rece, mai complicată.

Iulia Pană ştie să transforme o imagine simplă, un strigăt sau heraldica peisajelor marine ori a celor culese din peregrinări occidentale într-o temă cu nesfârşite variaţiuni.

O imagine simplă, aproape un document, un acord păstrat în memorie intră, prin poezia Iuliei Pană, în vârtejul vibrant al unui solo de jazz. Un solo de jazz care pare mereu acelaşi şi mereu altfel, precum marea, în care s-a scăldat dintotdeauna privirea acestei tinere scriitoare. Se mai vede din versurile Iuliei Pană cât de împătimită e tânăra autoare de camera de filmat şi de mass media, de odiseea peregrinului modern, călătorind cu microfonul, cu reportofonul şi camera de luat vederi, pretutindeni şi, în cele din urmă, în propriul suflet, în memoria ca un traveling.” (Doina Uricariu, Prefaţa la volum, 1996)

„Cu toate că m-am ridicat de nenumărate ori împotriva poeziei «feminine» a lirismului calofil şi delicat, în care transpar discret efecte livreşti, minuţios studiate, există şi câteva autoare pe care nu le pot respinge pe necitite ! Una dintre ele este Iulia Pană, care pare să exceleze în scrisori deschise «către un personaj de acuarelă», propunând nu o dată şi imagini simple de o nesperată prospeţime (…) Tânăra poetă (n. 1965) pare a păstra destule resurse de ingenuitate netrucată care o vor împiedica, pe viitor, să mai comită declaraţii kitschodramatice (…), dând frâu liber imaginaţiei jubilante, mai puţin sau deloc cosmetizată.” (Dan–Silviu Boerescu, Poesis, 1996)

„Poezia Iuliei Pană este una a exactităţii. Puţine titluri atât de precise ca «Imagine simplă». Chiar acesta este volumul său: o imagie simplă, clară, expusă lapidar şi uneori violent. Rămâne întrebarea dacă lipsa ostentativă a artificialului nu este, ea însăşi, artificială. În cazul acesta, nu cred.” (Horia Gârbea, Luceafărul, 1996)

„Iulia Pană este, indiscutabil, o poetă autentică, de o originalitate care nu poate fi pusă în discuţie, deci nu comportă dubii asupra faptului că e hărăzită cu talent . (…) Două sunt liniile de forţă ale acestei cărţi («Imagine simplă» n.n.): puterea (picturală) de a crea tablouri memorabile şi o nelinişte fertilă (cu implicaţii metafizice) care operează ca un liant. Poezia devine sincopată, nervosă, şocantă prin imagini insolite, iar multe texte par decupate direct din Real, dar sunt susţinute, în subteran, de o tensiune interioară puternică şi care obligă cititorul la atenţie mărită (…)” (Arthur Porumboiu, Cuget liber, 1996)

„Dincolo de o celebrare a cuvintelor (în volumul «Imagine simplă» n.n.), se încearcă coagularea realităţii dincolo de real, dar nu în transrealitate, ci lăsând libere resorturile fiinţei individuale, pentru ca ele să aleagă şi să impună din interior un ontos poeziei.” (Dan Perşa, Metafora, 1996)

„Cartea Iuliei Pană, «Imagine simplă» e, deopotrivă, confesiune şi joc, notaţie dintr-o intimitate care îşi developează clipa cu încetinitorul, cu preţul sacrificării oricărei alte «unităţi de timp». (…) Între elegie şi revolta sensibilă asumată împotriva a ceea ce trăieşte definitiv, «Imagine simplă» propune debutul unei autoare care vorbeşte convingător «pe limba poeziei».” (Adrian Alui Gheorghe, Convorbiri literare, 1997)

„Poezia Iuliei Pană este rezultatul metodei brainstorming transpuse conştient sau inconştient din câmpul ştiinţific în cel al poeziei. Selecţia din realitate pe care o operează poemul se opreşte din fugă asupra frânturilor din realitate pe care timpul exterior, în romantică discordie cu cel interior, îi îngăduie poetei să reţină. (…) Alegerea ca titlu de carte a unuia din titlurile poemelor juste stilistic ne face să credem că Iulia Pană ştie încotro să se îndrepte, şi a pus obstacole facile cititorului exigent doar ca o concesie pentru gustul celuilalt.” (Mircea Doreanu, Arca, 1997)

„Natură eminamente afectivă, autoarea melancolizează elegant stări şi trăiri ce se nasc în preajma unui real diafan (…) Secvenţele poetice se derulează într-un ritm voit monoton, depunându-se în versuri precum roua pe frunze, emoţia fiind liantul care le unifică, le dă coerenţă. (…) Imaginile «simple» ale poetei radiografiază graţios un eu poetic complex, predispus la îndelungi reverii.” (Ioan F. Pop, Familia, 1997)

„Există, îndeosebi în poemele primului ciclu al cărţii, o oroare a poetei de a se stabiliza în ceva, chiar şi în fericire (…) Poeta frânge conştientă aripile şansei paradisului şi cultivă deliberat sau mai bine spus iscă locul geometric al durerilor şi îndoielii (…). Cel de al doilea ciclu al plachetei –Poveste din est – cuprinde poeme-reportaj atestând virulenţa memoriei care nu vrea să uite diabolicul atentat la intimitatea şi minimumul de libertăţi ale individului marcat ingherisabil de anii de dictatură în care s-a născut şi pe care a traversat-o. (…) Numele Iuliei Pană e deopotrivă al unei conştiinţe civice şi al uneia poetice şi cu siguranţă că el se va impune în spiritualitatea românească de azi.” (Ion Roşioru, Tomis, 1997)