Dumitru Titiuca (23 august 1941, Bărăganul, judeţul Brăila) este un critic, teoretician şi istoric literar. Este fiul Alexandrinei (născută Cloşcă) şi al lui Costache Tiutiuca, mic meseriaş. Învaţă la Brăila, unde în 1959 va absolvi Liceul „Nicolae Bălcescu”. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1959-1964), iar în 1974 îşi ia doctoratul cu teza Eseul. Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic, susţinută la Universitatea din Bucureşti. Preparator, din 1964, la Institutul Pedagogic din Galaţi, parcurge toate treptele didactice, fiind din 1991 profesor de istoria literaturii române la Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos”.
Debutează, elev fiind, cu o povestire în cotidianul „înainte” din Brăila (1956), iar editorial cu Literatura comparată (1978), la origine un curs universitar, alte cursuri devenind, de asemenea, cărţi: Prelegeri de estetică (1984), Retorica (1997), Prolegomene (2000), Teoria literară (2002) etc. Li s-au adăugat mai multe contribuţii de istorie şi teorie literară, între care Eseul. Personalitatea unui gen (1979), Creativitate şi ideal (1984), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (1993), Eseişti români (1996), Caragialiada (2000), Creangă sau Orânduiala lumii (2000) etc.
Alcătuieşte şi ediţii – unele cu caracter didactic, dedicate eseului sau nuvelei româneşti şi operei unor scriitori precum D. Bolintineanu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, T. Maiorescu, M. Eminescu. Studii şi articole i-au apărut în „Synthesis”, „Analele Universităţii din Galaţi”, „Lucrări ştiinţifice”, „Limbă şi literatură”, „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, „Limba română” (Chişinău), ca şi în „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Antares”, „Cronica”, „Ex-Ponto”. Susţine câteva rubrici în gazete din Brăila sau Galaţi: „Monumente ale literaturii universale” la „Viaţa nouă”, „Insomnii pentru week-end” la „Acţiunea” etc.
Eseul. Personalitatea unui gen este o lucrare de sinteză în care Titiuca „oferă prima circumscriere şi traversare analitică, în epoca înfloririi ei maxime în cuprinsul literaturii române, a celei mai proteice specii critice” (Dumitru Micu). Problema e privită cu deschidere largă, diacronic şi sincronic, într-o abordare nuanţată, studiul fiind în acelaşi timp şi o contribuţie de istorie literară, în primul rând pentru perioada interbelică.
În Creativitate şi ideal, deşi titlul pare să indice influenţa lui D. Caracostea, autorul se delimitează de părerile fostului profesor al Universităţii din Bucureşti. El stabileşte, într-un efort personal de exegeză realizată din perspectiva întregului, zece „motivaţii” ale creativităţii eminesciene – epicureismul estetic, spaţiile claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, uşor-măruntul, finalitatea etică, iluminările – pe care le urmăreşte în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepţiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi aşezată într-o filiaţie cu alte încercări aparţinând, în primul rând, lui Eugen Todoran. O tentativă meritorie, adesea reuşită, de exprimare individualizată, susţinută şi de noile câştiguri teoretice, se poate afla şi în interpretările critice privindu-i pe Ion Creangă sau pe I.L. Caragiale ori în lucrările care tratează diverse chestiuni de teorie şi de istorie literară.
Opera literară
- Literatură comparată, Galaţi, 1978
- Eseul. Personalitatea unui gen, introducere de Ion Zamfirescu, Iaşi, 1979
- Prelegeri de estetică, Galaţi, 1984
- Creativitate şi ideal, Iaşi, 1984
- Teoria operei literare, Galaţi, 1992
- Minai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Galaţi, 1993
- Literatura marilor clasici, Brăila, 1995
- Eseişti români, Brăila, 1996
- Retorica, Brăila, 1997
- Spiritul critic junimist şi renaşterea culturală, Galaţi, 2000
- Caragialiada, Galaţi, 2000
- Creangă sau Orănduiala lumii, Galaţi, 2000
- Mihai Eminescu. Prolegomene, Brăila, 2000
- Literatura română, I-II, Galaţi, 2002
- Fundamentele teoriei literare, Galaţi, 2002
- Mihai Eminescu. Ontopoetica arheică, Galaţi, 2002
- Teoria literară, Iaşi, 2002
Ediţii, antologii
- Carte pentru minte, inimă şi literatură. O antologie a eseului românesc, prefaţa editorului, Bucureşti, 1987
- Antologia nuvelei româneşti. De la Costache Negruzzi la Mircea Eliade, introducerea editorului, Bucureşti, 1989
- Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul, prefaţa editorului, Galaţi, 1992
- Titu Maiorescu, Critice, însemnări zilnice. Corespondenţă, Galaţi, 1995
- Vasile Alecsandri, Pasteluri şi alte poezii, prefaţa editorului, Galaţi, 1995
- Mihai Eminescu, Luceafărul, Galaţi, 1996
