Poate că ,,inițiatorului anchetei” i-a venit această idee din ,,Tratatul de inspirație” al lui Marin Sorescu, din care voi reda câteva scurte citate.
Ce declanșează procesul scrisului?
Sorescu: ,,Brâncuși mărturisea undeva că înainte de a începe o lucrare, postea câteva zile: spre a putea intra, cu cugetul curat, înstarea de creație.”Eu mă simt mai bine îngropat în cărți, cu postere de scriitori pe pereți, precum sfinții în biserică, dar, consider că locul sacru unde pot să scriu e unul interior, nu sunt dependent de cel de acasă!
Sorescu: ,,Ce declanșează procesul scrisului?”
Cred că ceva de ordin muzical
Eugenio de Andrade: ,,Cred că ceva de ordin muzical.”
Mărturisesc că și eu, în timpul scrisului ascultam muzică simfonică clasică și preclasică (Beethoven, Mozart, Bach, Hendel, Vivaldi dar, în ultimii ani am trecut la muzică binaurală care, poate e și mai stimulativă! Și eu cred că muzica are un ,,cifru secret, sacral, și transmite mesaje misterioase”, care stârnesc stări elevate, creatoare!
Allen Ginsberg: ,,Respiri. Și nu te gândești la nimic. Dar îți vine un gând. Și faci asta o oră, două; eu când sunt în concediu ajung și la opt ore pe zi…”
Respiri. Și nu te gândești la nimic
Mărturisesc, și eu fac respirații ritmice. Pe inspirație și expirație, repet mantre pozitiviste pentru a mă fortifica psihic… Dar respir și când îmi golesc mintea de orice gând! Și după convingerea mea, respirația este firul de mătase care ne leagă de libertatea interioară și de veșnicie, așa cum spunea Swami Vivekananda.
Jorge Luis Borges: ,,Am mereu impresia de a primi cadou gândurile.” Cam asta spunea și Mircea Cărtărescu, el fiind doar ,,cronicarul” unor idei care vin din sfere înalte, misterioase. Dar, eu sunt de părere că asta este doar o ,,legendă personală” pe care și-a inventat-o.
Eu nu sunt convins de această teorie, deși, mai tânăr fiind, vorbeam și eu de ,,inspirație”. Acum gândesc că, ceea ce numeam în trecut ,,revelație”, era doar clipa în care puiul lovește cu ciocu-i firav coaja oului, o sparge și pătrunde într-o altă lume (după ce oul a fost, clocit”, poate în subconștient!) Acum am început să cred că ,,slova de foc” trebuie îndelung ,,făurită”, că ,,pepita” trebuie îndelung șlefuită, că ,,momentele astrale”, sunt doar un basm având cuvinde îndelung cântărite și potrivite.
Mihai Neagu, într-o cronică la un roman al meu, spune că mai mulți savanți au studiat comportamentul geniilor și au ajuns la concluzia că ,,și-au zămislit opera precum păsările cuibul!” Departe de mine infatuarea aceasta, dar cred că asfel, Goethe a scris Faust, sau Eminescu, Luceafărul!
Impulsuri ,,imperioase” de a scrie ceva.
Am simțit și eu unele impulsuri ,,imperioase” de a scrie ceva. De pildă, a trebuit să întrerup o lucrare ca să încep ,,Noaptea cailor sălbatici”. Nu cred că mi-a dictat asta vreun spirit din alte lumi, ci, mai degrabă am fost luat de valul. Să nu zic isteria mediatică de atunci, simțindu-mă oarecum obligat să narez povestirea. Sau poatefiind prin
zonă, pe lângă pădurea tainică unde nechează noaptea ,,caii sălbatici” și în care urlă șacalii.
Alain Bosqet: ,,Este aici vorba de conștient și inconștient.
Inconștientul întâi, apoi scrisul, apoi conștientul.”
Sistemul nervos autonom, adică mintea subconștientă ocupă nouăzeci și cinci la sută din programele automate și obiceiurile involuntare, iar mintea conștientă, responsabilă cu gândirea, doar cinci la sută, arată Joe Dispenza. Așadar, nu putem ignora puterea și importanța inconștientului în creație!
Andrei Andreevici Voznesenski: ,,Pe viitor, oamenii vor descoperi în ce fel de câmp magnetic am fost, când am scris.”
Se spune că Tolstoi își scria operele pe jumătate adormit, cu pleoapele aproape închise, probabil menținându-și conștiența în valuri de unde cerebrale THETA.
Alții au scris poezii în somn. Și eu, repet, cred că trebuie să acordăm mai mare importanță inconștientului, oniricului. Oamenii visează (somn REM) aproximativ șase ani într-o viață! Aceste ,,mine” trebuie exploatate!
Inspirația mea ține poate de o energie genetică
,,Inspirația mea ține poate de o energie genetică, transmisă de părinți, prin gene.” Cât despre programarea genetică, se pare că poate fi depășită prin instalarea de noi rețele neuronale (Ramtha).
Și eu practic un sistem de meditație, dacă nu chiar două! Unul este moștenit de la Vasile Andru (meditația isihastă!), celălalt, preluat de la Joe Dispenza. În legătură cu subiectul nostru, aș vrea să amintesc de puterea artistică, neexploatată, a glandei pienale!
Cel de al treilea ochi, ochiul minții, ochiul lui Horus
Prin ,,activarea” cristalelor glandei pienale, denumită și ,,cel de al treilea ochi, ochiul minții, ochiul lui Horus”, e posibil să percepem un spectru mai larg al realitășii exterioare.
Așa cum ochii noștri percep decât ,,lumina vizibilă”, care este o porțiune infimă din întreg spectrul luminii, nevăzut în mare parte de ochiul omenesc (ultravioletele, infraroșul, razele X, razele gamma și altele).
Este posibil ca, prin activarea glandei pineale să putem percepe o realitate exterioară mult mai vastă, prin amplificarea simțurilor, prin extinderea mijloacelor de percepție, prin îmbunătățirea circuitelor cerebrale, astfel încât să putem ,,accesa” o parte mai extinsă din nesfârșita realitate pe care a lăsat-o Dumnezeu oamenilor, dar pe care noi încă n-o cunoaștem, să trăim o viață mai vie, pe care nici nu-o bănuim, deși a existat dintotdeauna.
Scrisul ramane o enigma
Dar, scrisul rămâne ceva ce ne scapă, adică o enigmă, și e bine să fie așa, să nu încercăm ,,să strivim corola de minuni a lumii”.
