Discurs interzis

Discurs de sustinere candidatură

Încep acest discurs de susținere a programului și candidaturii mele prin a reitera încă odată că eu nu candidez împotriva cuiva ci o fac împotriva unor practici care nu mai au ce căuta în conducerea unei activităti care ar trebui să fie una transparentă și de înaltă ținută intelectuală, o fac pentru Filială, pentru a o readuce pe un făgas statutar și îmi exprim speranța că fiecare dintre membrii prezenți aici, în fața buletinului de vot, va ține cont doar de propria constiință și de propriile convingeri.

Uniunea Scriitorilor din Romania este o organizație profesională de creatori literari, nonguvernamentală, nonprofit și apolitică, constituită în scopul de a apăra interesele de breaslă, economice, sociale şi morale ale membrilor ei şi de a-i reprezenta în raporturile cu autorităţile, cu alte asociaţii de creatori, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate. 

Uniunea nu înseamnă în niciun fel impunerea vointei cuiva sau supunerea și amenințarea membrilor care nu-ți sunt pe plac. Potrivit a ceea ce menționa domnul președinte Varujan Vosganian în programul domniei sale: ”Președintele USR trebuie să-i apere pe scriitori nu să-i învingă. Președintele nu este șef peste scriitori ci este unul dintre ei. Președintele nu are alte drepturi decât cele prezentate în Statut.” Cred cu tărie în aceste principii așa cum cred că cei care muncesc onest și respectă statutul, regulamentele și legile nu trebuie să se teamă.

Unii dintre membrii se tem că răzbunarea s-ar putea abate asupra Filialei dacă eu aș fi ales. Nu cred că așa ceva se va putea întâmpla mai ales că printr-o astfel de atitudine persoanele care ar încerca asta s-ar descalifica indiferent de pozitia lor. În plus, nu știu de unde și de ce a apărut această idee din moment ce nu mi-am propus nicio secundă să impiedic pe cineva să se exprime sau să-și continue orice activitate benefică pentru Filială. Am menționat clar în programul meu că tot ceea ce s-a făcut bine va continua la fel cum am mentionat și toate problemele care ar trebui rezolvate pentru a fi si Filiala Dobrogea în rând cu celelalte.

Cu ce nu trebuie să fim de acord să continue este această atmosferă de delăsare în privința răspunsurilor, de batjocură față de statut și reguli , de lipsă de respect față de organele statutare și față de membrii acestei Filiale. Nu înteleg de ce se consideră că dacă domnul Dunăreanu ar pierde aceste alegeri nu-și va putea continua activitatea. Din 2009 și până acum a făcut treabă bună la revista Ex-Ponto și fără a fi președinte de Filială. Dacă ar fi ales președinte poate nu ar mai avea suficient timp să se ocupe de revistă la standarde înalte cu care ne-a obișnuit.

Mai avem insă si alte reviste literare pe care Filiala aproape că le ignore: Tomisul cultural condusă de Iulian Talianu si Agora condusă de Tudor Costache , Hellis condisa de gheorghe Dobre , care popularizate si sprijinite de Filială pot fi cel puțin la fel de importante pentru noi si pot constitui o baza extraordinară de cunoastere și promovare a literaturii zonei noastre.

Când vrei prea mult control și prea multe funcții incerci sa omori initiativele chiar dacă este posibil să nu faci față omeneste unui astfel de efort. Nu înteleg de ce se acrediteaza idea că dacă domnia sa nu ar câștiga alegerile Filiala ar fi în pragul desființării, că nimeni nu ar mai coopera. Eu sunt un om de bună credintă, la fel cum cred că suntem toti și dau crezare afirmațiilor potrivit cărora, indiferent cine câștigă alegerile cooperarea va continua.

Cu câteva zile în urmă am primit cu toții un mesaj intitulat ”Veste bună” și m-am bucurat pentru cele două tinere și pentru cea care, prin munca sa, ar trebui să constituie un exemplu pentru noi toți. Îmi place Daniela Varvara la fel cum imi plac:Cristina Tamas, Emilia Dabu, Iulia Pană, Amelia Stanescu, Marina Cușa, Emin Emel, Ghiuner Akmola, Marian Ilie, Mircea Lungu, Ion Codrescu, Madalin Rosioru, Bogdan Boeru pentru inițiativele lor care încurajate și susținute ar aduce multă plusvaloare Filialei. Mie îmi plac toți cei care fac lucruri pe care alții le flutură de ani de zile dar nu le fac la fel cum îmi plac și toți ceilalți membrii onești ai Filialei pentru că știu ce muncă este în spatele fiecăruia, pentru că știu că fiecare merită respect și admirație deoarece își dedică viața unei pasiuni.

Mesajul se încheia cu fraza:”Vă voi spune mai multe după ce depășim momentul electoral și reintrăm, sper eu, în normalitate”.

Că este necesară normalitatea sunt întru totul de acord, numai că semnatarul mesajului a uitat să ne spună care este acea normalitate pe care și-o dorește deși după cum se exprimă ”să reintrăm” trag concluzia că, pentru domnia sa, normalitatea este aceea a ultimilor ani în care, indiferent ce se întâmpla tăceau toți, aceea în care Filiala s-a chinuit fără sediu (ca și cum ar fi homeless), fără dotări minimale, fără o arhiva din care să înțeleagă oricine cum a funcționat, fără ca organele ei statutar alese să fie măcar informate despre ce hotărâri a luat un singur om dând doar comunicate și punănd pe toata lumea în fața faptului împlinit, aceea în care Comitetul de Conducere a fost lăsat fără atribuțiile lui statutare dar cu răspunderea pentru acestea, aceea în care cei care întreabă ceva află că, ”fiind noi nu cunosc procedurile” deși le citesc și ei în statut sau le văd aplicate la București sau în alte Filiale din țară, aceea în care membrii care atrag atentia asupra unor comportamente sau acțiuni nelalocul lor sunt persiflați, transformați pe loc în neica nimeni și veleitari și în cele din urmă amenințați, aceea în care citez ”invocarea (deci respectarea) regulamentului nu rezolvă întotdeauna probleme” sau aceea în care membrii filialei nu au discernamânt fie el și estetic, dacă nu-l areciază așa cum ar dori el, pe cel care se consideră ”SEF”. Sau poate acea realitate în care cei care încalcă de zeci de ori statutul dar au ”diplomație” (citez cu ghilimelele de rigoare), sunt promovați, în timp ce cei care cer respectarea statului și a legilor sunt, după cum s-a exprimat contracandidatul meu, ”minimalizați sau chiar excluși” chiar dacă în statut se prevede că riscă excluderea cei care nu respectă statutul sau aduc grave prejudicii de imagine Uniunii Scriitorilor.

Ni se mai spune într-un alt mesaj că: ”spiritul acestei filiale a fost unul al decenței și bunului simț și nu am motive să mă îndoiesc că va fi la fel și de acum încolo”. Păi dacă nu sunt astfel de motive de ce trebuie să invocăm reîntoarcerea?

Să întelegem că de fapt se dorește ceea ce ne dorim și noi o normalitate statutară, legală și a bunului simț adică fără abuzuri, fără încălcări statutare, fară jigniri, fără exagereri care să afecteze imaginea Filialei și a USR ?

Dar cum putem avea așa ceva când cel care ar fi trebuit să fie un factor de echilibru spune în unul dintre mesajele domniei sale: ”Presedintele de filială ar trebui să fie moderat, echilibrat, să-și păstreze calmul (ceea ce nu este întotdeauna ușor) pentru că dialogul rezolvă probleme” (cu ceea ce sunt total de acord) Din păcate mesajul continuă, ”în încercarea de a-l întelege și pe celalalt poate în resentimentul lui, în frustrarea lui, în enervarea lui de moment etc.” Adică dialogul rezolvă doar problemele celor care amenința? Păi tocmai asta am încercat eu domnilor! Am încercat să am un dialog (pe care îl clamati in timp ce de fapt îl refuzati) ca să rezolvăm problemele, dar ați răspuns cu amenințări și persiflări. Am încercat să atrag atenția asupra amenințărilor și am înteles că ar trebui doar să-l înteleg pe cel care amenință ”în resentimentul lui, în frustrarea lui, în enervarea lui de moment” nu să rezolvam ca acestea să nu existe pentru că nu sunt nici normale, nici legale, nici civilizate. Nu l-am auzit măcar odată pe cel care face asemenea recomandari să-i adreseze și celui care amenință îndemnul la echilibru, la calm și la civilizație și să încerce să-l tempereze.

Am încercat apoi să am cu contracandidatul meu o dezbatere in fața membrilor despre ”starea filialei – prezent și viitor” și am ajuns să fiu amenințat din nou pentru că, citez ”ți-ai permis să ceri așa ceva și să-l contrazici pe vicepresedintele la nivel național”. Ca și cum, în campania electorală o dezbatere a devenit ilegalitate, ca și cum dacă contrazici ceva ești automat pus la index.

De ce vă temeți de dezbatere domnule Dunăreanu?

Poate pentru că ar fi trebuit ca într-o astfel de dezbatere să răspundeți și la ceea ce-i frămantă pe membrii? Nu vă interesează așa ceva, nu? De ce nu ați răspuns la niciuna dintre întrebările care privesc terfelirea membrilor Filialei a Filialei și a Uniunii Scriitorilor prin afirmatii publice de genul : ”să punem capăt intrării în USR pe ușa din dos”(încă așteptăm să faceți publică lista), ”să dăm premii puține și corecte” (ca și cum nu dumneavoastra sunteti cel care dă premii cui nici nu-ți trece prin cap) , ”nu e nevoie de depunerea candidaturii decât la București” (așteptăm să ne indicați prevederea statutară sau legală pe care v-ați bazat), ”Fetele alea nu au anvergură” (chiar dacă sunt membre cu drepturi depline, au studii și realizări notabile), ”Cei care se apropie de vârsta pensionarii să nu mai aibă acces în Uniune pentru că aplică numai ca să ia suplimentul de pensie (îndemnizația)” (Mă întreb de ce, înaintea unei asemenea afirmatii nu a renunțat domnia sa la îndemnizație pentru a arăta că nu este doar oportunist când face astfel de propuneri crezând că astfel întră în grațiile conducerii).

Cine îi dă dreptul să se substituie legii? Cine îi dă dreptul să încalce statutul și legea după bunul plac? Cine îi dă dreptul să jignească fară a se gândi la ce simt cei pe care-i jignește?

Am solicitat ca domnul Dunareanu să clarifice nota de constatare S/D/I/3110/29.10.2009 a CNSAS în conformitate cu OUG 24/2008 revizuită în 2022 dar în loc de răspuns sau declarație pe propria răspundere domnia sa preferă să încalce legea și amână clarificarea așa cum a facut-o și cu reprezentanții presei deși aceasta OUG spune că nimeni nu poate fi în fincții de conducere nici macar interimar dacă nu-și depune declaratia pe proprie răspundere atunci când există indicii ca a fost colaborator al securitații. Articolul din presa are titlul ”A fost sau nu a fost scriitorul Ovidiu Dunareanu colaborator al securitații?” și nu titlul ” Ovidiu Dunareanu a fost absolvit de orice vină și declarat necolaborator al Securitații” De ce domnule Dunareanu? De ce nu mentionați măcar numărul sentinței care spuneți că vă absolvă de orice vină pentru a o putea căuta în arhive dacă dumneavoastră nu vreți să o faceți publică? Orice om care a fost acuzat pe nedrept sau absolvit de ceva, ar fi publicat imediat motivarea sentinței pentru a clarifica odată pentru totdeauna un lucru care, cu cât rămâne mai ambiguu cu atât naște mai multe semne de întrebare? Dacă sentința ar fi fost publicată nu l-ar mai fi întrebat nimeni nimic.

Stiți că răul făcut ca Tiberiu nu va putea fi sters de nimeni și de nimic? Dar așa cum nu v-ați gândit niciodată ce simt cei pe care îi amenințati tot așa nu vă veți întreba ce au simțit cei turnați. De aceea eu vă întreb iar: ați avut vreodată mustrări de constiință?

Dacă aceasta este normalitatea la care doriți să vă întoarceți eu prefer o alternativă care să ne ducă cât mai aproape de adevăr, cinste, onestitate, transparență și respect pentru că ce am avut până acum nu este normalitate ci dincontră este o anormalitate care nu mai poate continua. Imi cer scuze celor care s-au simțit deranjati că aș fi fost prea dur în încercarea mea de a scoate la iveala adevarul și îi asigur că dacă citesc cu atenție interventiile mele vor realiza că dacă nu aș fi fost deranjat de jignirile la adresa multora dintre dumneavoastră iar eu nu aș fi fost amenințat, persiflat, jignit aceste intervenții nu ar fi existat așa cum nu au existat pâna la momentul jignirilor. Îndrăznesc totuși să vă rog ca fiecare dintre dumneavoastră să încerce să se pună pentru o clipă în situatia mea: aceea de a atrage atentia celui pe care îl consideri prieten, să nu mai jignească crezând că poate nu realizează anormalitatea unei astfel de atitudini și să te trezești amenintat că te desfiintează.

Filiala Dobrogea nu are nevoie de astfel de jigniri, de astfel de atmosferă ci are nevoie de un om energic care să facă față tuturor provocărilor. Nu are nevoie de un președinte care din pozitia de ”interimar numit” (altă inventie nestatutară), timp de șase luni, nu a reușit să preia nici măcar stampila, contul și arhiva Filialei sau să facă public procesul verbal al alegerilor din care s-ar fi văzut că și argumentul numarului de voturi în numirea sa era o minciună sau să facă cel mai mic demers referitor la sediul Filialei dar care timp de șase luni s-a opus din răsputeri unor alegeri libere, civilizate și corecte amenințând și jignind.

Și, indiferent ce le-ați spus sau le veți spune membrilor acestei Filiale stimate coleg, indiferent cât îi credeți de veleitari sau neica nimeni, de intrati pe ușa din dos sau fără anvergură eu consider că fiecare dintre ei merită respect, că fiecare dintre ei are discernământ (psihic si estetic) și va ști ce să facă cu votul său pentru a nu mai suporta astfel de lucruri încă patru ani.

Oricare ar fi alegerea dumneavoastră de astăzi o voi respecta

dar voi continua să lupt și dacă voi fi și dacă nu voi fi ales, pentru normalitatea în care cred, pentru respectarea statutului, legilor, onoarei membrilor și imaginii Filialei și a Uniunii Scriitorilor.

Constantin Costache (alias Captain C)