După succesul turneului național din primăvara anului 2023, romanul „Benedictiana” (Editura Rao, 2022) al lui Bogdan BOERU, pornește iar la drum, într-un turneu de toamnă.

După succesul turneului național din primăvara anului 2023, romanul „Benedictiana” (Editura Rao, 2022) al lui Bogdan BOERU, pornește iar la drum, într-un turneu de toamnă.

Comunicat de presă

După succesul turneului național din primăvara anului 2023, romanul „Benedictiana”
(Editura Rao, 2022) al lui Bogdan BOERU, pornește iar la drum, într-un turneu de toamnă.
De această dată, seria de prezentări de carte va cuprinde: Oradea (30.10 – Biblioteca
Județeană „Gheorghe Șincai”), Cluj-Napoca (21.10 – Biblioteca Centrală Universitară
„Lucian Blaga”), Alba-Iulia (01.11 – Museikon), Sibiu (02.11 – Biblioteca Județeană
„Astra”).
Bogdan Boeru este membru al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România,
poet, eseist și prozator, dar și solist vocal și instrumentist, fost membru al formației „Interitus
Dei” și al formației de muzică ambientală „Mysteria”, precum și un foarte bun organizator
de evenimente culturale, expoziții de sculptură și fotografie, realizator de filme documentare.
În noul roman al scriitorului Bogdan Boeru, Benedictiana este o cetate imaginară,
așezată undeva pe teritoriul Siriei actuale, într-un sfârșit de secol XII bulversat de căderea
Ierusalimului și populat cu personaje puternice, emblematice. Ele trăiesc aventuri
spectaculoase, fantastice, dar și drame ale propriilor măriri și prăbușiri, orbite fiind de iluzorii
ambiții personale și captive ale unor ideologii pe care nu le pot depăși. Toată această
încleștare umană, de culturi, credințe, etnii și idealuri este profund tulburată de niște
fenomene ieșite din comun, pe care nimeni nu și le explică dar cu care toți se confruntă în
moduri și cu efecte neașteptate. Romanul ne dă ocazia să ne lăsăm seduși de această lume
îndepărtată, pe cât de fascinantă prin elementele fantastice, pe atât de vie și de autentică prin
amănuntele istorice de o acuratețe și bogăție remarcabile. Scriitura lui Bogdan Boeru este una
cinematică, cu cadre ample, dinamice și detalii revelatoare de taine ascunse, pe un ritm care
te ține prins până la finalul dramatic. Privită din zarea secolului XXI, acțiunea își dorește a fi
o lecție despre cum ar putea fi abordate frământările contemporaneității, plecându-se de la
constatarea simplă că, înainte de a ne construi identitatea pe fundamente religioase, politice,
etnice etc, suntem oameni.
Cartea va beneficia de prezentări din partea unor nume importante din aria culturală:
Conf.Univ.Dr. Florin Ardelean (Oradea), scriitorul și managerul F.I.C.T Gabriel Bota,
împreună cu Drd. Anca Chiorean (Cluj), Dr. Ana Dumitran (Alba-Iulia), scriitorul și
profesorul de limba și literatura română Savu Popa (Sibiu). Prezentările vor fi urmate de un
dialog al autorului cu publicul și de o sesiune de autografe.

Despre „Benedictiana”:
„O carte despre violența (ideologică sau fizică) având rădăcini adânci în societate, despre
diferența care discriminează, adusă în lumina unui bine predictibil prin forța textului („Oamenii sunt
dependenți de predictibilitate. Fără ea, timpul devine călău, iar calendarul, obiect de tortură”, p.7),
care regenerând la nivel simbolic poate regenera la nivelul mentalităților, este o carte utilă. Apoi,
luând în calcul frumusețea scriiturii, diversitatea de procedee ale poeticii romanului la care apelează
Bogdan Boeru, plus remarcabila documentare – un lucru firesc, dar atât de rar în romanul românesc
contemporan – fac din lectura Benedictianei o plonjare în apele numelui sugerat prin titlul cărții, dar
neîmplinit ca atare din rațiuni heracliteene curative. Există întotdeauna o cale a binelui – aparent
sumbrul roman încărcat de simboluri (este necesară și o lectură prin prisma simbolisticii pe care o

propune Bogdan Boeru) –, iar aceasta este cea a reașezării umanității din noi prin neexploatarea
antagonică a diferenței. ”
Adrian Lesenciuc – „Benedictiana ca sintaxă a sacrului”, revista „Tribuna” nr.480, serie nouă, anul
XXI, 1-15 septembrie 2022
„Farmecul cărții lui Bogdan Boeru îl dau forța de prezentificare a unui trecut fastuos și jocul
cu temporalitatea, o filosofie a timpului, a (pe)trecerii sale, când cineva vrea să fure timpul cuiva,
lupta cu timpul, meditațiile asupra istoriei, dialogul cu cititorul de azi, încercarea de a defini omul
veacului, cu foamea sa de sensuri într-o lume dominată de misticism, de apariții misterioase și legături
explicite cu ceea ce este dincolo. Toate sunt ale unui cronicar „cel puțin scrântit“, cum își spune, care
dezgroapă din deșert fapte vechi, oameni, lupte, cetăți, lume. Benedictiana este un roman istoric
pasionant, care se citește repede, captivează, în pofida masivității sale: cartea e vârful valoric al
literaturii lui Bogdan Boeru.”

Ioan Holban – „Farmecul istoriilor de demult”, revista „România Literară” nr.43 / 2022
„Benedictiana este un roman bine scris și documentat, alert, plin de suspans, de pilde și de
citate din numeroși autori, printre care Seneca, Sf.Augustin și Isidor din Sevilla, dotat cu o scriitură
cinematic – cinematografică spectaculoasă ce l-ar preta la o ecranizare în coproducție de mare succes,
un roman care combină abil sugestii din creații literare și filmice.”

Iulian Cătălui – „Bogdan Boeru : Benedictiana”, revista „Libris” nr.3 (21) / 2022
„Lumea literară din Benedictiana este credibilă fiindcă este bine articulată și funcțională prin
toate elementele sale. Aici este talentul desăvârșit al lui Bogdan Boeru de a integra elemente
fantastice printre evenimente reale consemnate de istorie, cât și printr-o scriitură fluidă, vizuală,
bogată în construcții literare profunde și sensibile.”

Mircea Cărbunaru – „Benedictiana de Bogdan Boeru” revista Artzone nr.5 / 2023
„Dacă Borges ar fi scris un roman (cele scrise la patru mâini nu le punem la socoteală) este
posibil să-l fi scris precum Bogdan Boeru. Un personaj ar fi fost cu siguranță unul dintre preferate lui:
Matilda de Rethel, vicontesă de Melitene, cu ceva sânge regal armenesc, o frumusețe de… porțelan,
atât de Claricelispectoriană! Cu atât mai mare regretul despărțirii premature, totuși, dintre… cititor și
ea, „Doamna de caolin”!
Dacă v-a plăcut etiopiana Makeda a lui Cărtărescu, din „Theodoros”, care-l ispitește pe însuși
Dumnezeu (ca să nu mai amintim și de Solomon!), o să vă placă și personajul Zhiva, nubiana
clarvăzătoare a lui Boeru, care ar trebui să fie „primul om al unei noi lumi”, care va sfida și ea super-
puterea pe care o să lăsăm să o descoperiți, cu toată lumina și tot întunericul fiecăruia! Acea… îngeră
godzillă, comparabilă cu vreun personaj dragonic al lui George R.R. Martin, prin puterile distructive,
care ar putea fredona „Unforgiven”, ființă despre care nu vom mai spune nimic pentru a nu-i atrage
atenția, cronicarul putând fi precaut!”

A. G. Secară– „Aspida literaturii sau… dincolo de timp și spații”,

Main Home


„Este o construcție impresionantă atât prin dimensiuni, cât și prin tehnica scriiturii, în care,
cred, putem simți și experiența de muzician a autorului (membru al formațiilor Interitus Dei și
Mysteria). Benedictiana are aerul unei simfonii. Pune laolaltă reconstituiri istorice detaliate, adesea cu
indicații cinematografice, puseuri mistice și reflecții cât se poate de reci, chiar dure. Deși contextul
este riguros conturat, nu avem de-a face cu o scriere istorică. Deși întâmplările sunt spectaculare, nu
avem de-a face cu un roman de aventuri. Sau nu doar cu atât!

Carmen Teodora Făgețeanu – „O lume într-o cetate”, revista Ramuri”
nr.6 (1284) / 2023
„Importantă pentru cititor este povestea. Ea mi-a reamintit pe alocuri de ideile
dezvoltate în alte două filme S.F. de mare impact Interstellar, pentru ceea ce privește
noțiunea de trecere a timpului și relativitatea lui și Rogue One: A Star Wars Story în ceea ce
privește construcția și reconstrucția universului cunoscut și legătura cu cel necunoscut. O

astfel de abordare avem și în această carte unde universul cunoscut se împletește cu
necunoscutul și unde sfârșitul poate fi un nou început.”

Mihai Vintilă – „Benedictiana, răsăritul este mereu unde îți este sufletul”, revista Litera13,
nr.33/2023
„Ca tehnică sau meșteșug prozastic, ni se propun flashbackuri, relatări caleidoscopice care
mai apoi se încheagă într-o pastă narativă alertă, bine forjată, al cărei lustru este produs de un spirit
poetic bine strunit, gata să dea profunzimi umane protagoniștilor, iar în contra-balans sunt propuse
intarsii ironice, prin care o anumită detașare de text este exact acel spațiu de protecție sau de recul
necesar oricărui autor ce nu vrea să se identifice total și periculos cu ceea ce se petrece în orizontul de
acțiune al personajelor sale (ca reproșuri, aș  nota inflația punctelor de suspensie, un procedeu facil
de-a inventa misterul în registru minor, dar și o prea des invocată prezență a cititorului în pânza
narativă, ceea ce induce un patetism de context). Prim-planul îl au rolurile masculine, ceea ce e firesc
dacă ținem cont de ambianța istorică și de locațiile propuse, atât cele din mediul creștin, cât și cele din
arealul musulman. În privința femeilor, acestea ocupă un loc special în compoziția romanului.”
Florin Ardelean – „Ispititoarea complicitate a literaturii cu istoria”, revista ARCA 3 / 2023
„Benedictiana este mai mult decât o meditație erudită despre divinitate și influența sa
în destinele oamenilor. Avem parte de confruntări între figurile cavalerești ale cărții,
parcurgem biografiile luptătorilor de pe ambele baricade, auzim ecourile războiului în plină
desfășurare și suntem martorii unei bătălii epice în care miza e tocmai supraviețuirea cetății
mistice Benedictiana.”

Realdo Tokacs – „ RECENZIE Benedictiana, de Bogdan Boeru. Cetatea invincibilă a imaginației”,
https://rasfoiala.com
„Farmecul cărții Benedictiana este unul desăvârșit. Pe tot parcursul romanului, simți
că ești în acțiune, îți permiți să te imaginezi acolo. Autorul reușește să treacă subtil dintr-un
plan într-altul, dintr-o scenă în alta, chiar și în trecut, (…) fără a forța desfășurearea
evenimentelor.”

Ana-Maria Haller – „Ficțiune istorică și război”, https://dusacucartea.ro
Referințele la clasici, dintre care cea mai evidentă este cea la Umberto Eco, dar și
subtilele aluzii la „Noua Liniște Mondială”, ori la „noua normalitate”, precum și descrierea
spectaculoasă a multor scene – pedepsirea cu ploaia de sânge a prelatului ucigaș și mincinos
– recomandă romanul lui Bogdan Boeru și ca excelent material pentru o posibilă ecranizare.”
Stela Călin – „Viața e ocazia specială pe care ne-o oferă divinitatea ca să ne materializăm și să fim relevanți”
– despre Benedictiana de Bogdan Boeru”, https://citestema.ro
„Bogdan Boeru mai degrabă lansează câteva întrebări mai mult sau mai puțin retorice,
cum ar fi: ce am face dacă timpul și-ar ieși din sine și curgerea sa obișnuită s-ar da peste cap,
succesiunea zi – noapte petrecându-se mult mai repede sau mult mai lent decât suntem noi
obișnuiți? Ce s-ar întâmpla dacă ceea ce noi considerăm a fi fantastic, ar deveni real și cele
mai bizare coșmaruri ale noastre ar prinde viață reală? Cum ne-am raporta la noua lume în
care limita dintre real și metareal nu ar mai exista?”

Romeo Aurelian Ilie – „Când predictibilitatea nu mai există – cronica romanului Benedictiana de
Bogdan Boeru”, revista „Bucovina literară”, serie nouă, anul XXXIV, nr.4-5-6 (386-387-388)/2023
„Unul dintre meritele romanului este, în opinia noastră, frumusețea scriiturii:
jonglarea cu terminologia mai puțin cunoscută, frazarea limpede, stilistica echilibrată sunt tot
atâtea calități ce oglindesc, în definitiv, respectul pentru Cuvânt. Celălalt atu constă în
actualitatea mesajului. Bogdan Boeru pledează pentru redescoperirea umanității din noi,
pentru depășirea diferențelor identitare, pentru reconsiderarea alterității drept sursă de bogăție

spiritual și nu de antagonism. Căci reducerea lumii policrome la alb și negru, discriminarea
de orice fel duc la dezechilibru.”
Izabella Bejan-Krizsanovszki – „Despre frumusețea echilibrului”, revista „Nord literar” XXI, nr.9 (244) /
septembrie 2023
„Benedictiana” este un roman intens, care emoționează și îndeamnă la reflecție, în
care cadrul istoric este un element decisiv pentru a zugrăvi interioritatea personajelor și
pentru a le face vocea vie.”

Nastasia Savin – „Benedictiana”, revista Ateneu nr 642 2/2023