Vă plac poveștile?
Că sunt cele din 1001 de nopți, povestile lui Creangă sau mai elevatele povești ale lui Hemingway, Thor Hayerdahl, Jack London, Joshua Slocum, Kafka, Aldous Huxley etc sunt scrieri în care autorii lor transmit ce si-au propus spunând o poveste. Că este una trăită, inspirată din fapte reale sau inventată povestea îmbracă în straie frumoase un schelet de idei și principii care fără acele straie ar fi greu de acceptat.
De ce pledez pentru poveste ?
Am pledat dintotdeauna pentru întoarcerea la poveste pentru că am crescut cu ea. Am simțit nevoia de a pleda pentru asta deoarece am constatat la unii autori contemporani tendința de a se căzni să se înscrie în anumite șabloane de modernitate sau de modă temporară și în același timp de a plictisi cititorul abuzând de citate din scrierile clasice sau reluând teme supraexploatate.
Nu am nimic împotriva modernității
Să fie clar; nu am nimic împotriva modernității, nu am nimic împotriva folosirii citatelor în studii literare, dar a schingiui un text doar pentru a te înscrie într-un șablon sau a abuza de citate doar pentru a arăta „că ești citit” mi se pare prea mult. Pe mine, astfel de scriitori nu mă păcălesc. Nu fac decât să-și arate neputința de a lasa mintea modelată de educație, de instruire, de citit, să producă originalitate. Sau poate nu au încredere deplină în ceea ce fac și apelează la adjuvante literare.
Importanta originalitatii
În opinia mea, scriitorul trebuie să creeze doar ceea ce el crede că poate transmite către cititori, din experiența, trăirile, impresiile și simțirile sale care nu au cum să semene cu ale altora. Pentru mine scriitorul este cu atât mai de apreciat cu cât este mai personal mai original. Ceea ce face îi aparține în proporție de sută la sută. Cred că și mintea și simțămintele mele s-au modelat după poveștile pe care le-am consumat cu nesaț în copilărie, cu echilibru entuziast în tinerețe, cu dorința de cunoaștere la maturitate și cu înțelepciunea vârstei acum. Dar indiferent de etapă și indiferent cum am privit, povestea bine redată m-a captivat și m-a transportat în diferite lumi, dând lucrurilor valențe dintre cele mai neașteptate.
Scrisul din pasiune
Am fost întrebat deseori ce cred eu despre pasiunea de a scrie. Răspunsul este simplu: Dacă ea există, scrisul devine o întreprindere relativ simplă. Dacă ea nu există, scriitorul se supune la o caznă, așa cum la caznă își supune și cititorii. Scrisul din pasiune și inspirație este ca un foc care te arde. Este ca un imbold care te mână să mergi mai departe. Așa cum cantărețul sau pictorul înzestrat atrag atenția fără prea mult efort, tot la fel și scriitorul cu darul povestirii va crea și transmite emoție prin simplitatea și profunzimea poveștii.
Autor:Constantin Costache (Captain C)- Membru USR-Filiala Dobrogea
