shutApp, Jean-Lorin Sterian

editura Fantomas, 2026

Deloc escapist, dar un pic terapeutic și destul de ironic, sărind din cînd în cînd să caut imagini pe google (jumătatea de lume Esfahan, deșertul cu dune piramidale), am citit volumul acesta uneori mulțumit c-am prins aluzia sau parafraza, dar mai tot timpul slăbit de vocea pierită a lui Lorin care destramă sau înmoaie și amintirile, și personajele și lumea despre care vorbește. E o lume eșuată a cărei imagine n-o retușează nici ironia, nici amintirea lucrurilor bune de altădată, și care, chiar populată de oameni de treabă, e tristă și rea. Nu prea e un loc în care să vrei să stai, poate doar s-o faci un pic pe turistul, vag condus de un ghid care își recită textul, o aproximație după cealaltă, iar asta doar pentru că aproximația e mai întotdeauna marca textelor care contează.

Jean-Lorin Sterian, shutApp, Editura Fantomas, 2026

La lansarea volumului shutApp, putem vorbi despre o carte care nu caută să impresioneze prin zgomot, ci prin densitate afectivă, ironie și o formă discretă, dar foarte puternică, de luciditate. Cartea a apărut la Editura Fantomas, iar lansarea a fost anunțată ca un eveniment de carte și performance la Scârț Loc Lejer din Timișoara, alături de Denis Rotaru și Vasile Leac.

Din poemele publicate în avanpremieră în revista Familia se conturează foarte clar vocea unui autor recognoscibil, care scrie dintr-un spațiu al fragilității, al memoriei și al aproximației fertile. Jean-Lorin Sterian nu cosmetizează realitatea, nu o salvează prin nostalgie și nici nu o transformă într-un simplu exercițiu de stil, ci o lasă să se arate în toată precaritatea ei umană.

Textul de prezentare al volumului surprinde exact această miză: shutApp este „deloc escapist”, „un pic terapeutic” și „destul de ironic”, iar efectul lecturii vine tocmai din această voce „pierdută” care destramă sau înmoaie amintiri, personaje și lumi. Este o poezie care nu oferă refugii false, ci propune o traversare sensibilă a unei lumi obosite, triste, uneori eșuate, dar profund recognoscibile.

Unul dintre marile merite ale acestui volum pare să fie tocmai transformarea vulnerabilității în forță expresivă. Ironia nu anulează emoția, ci o face suportabilă; aluziile culturale nu închid textul, ci îl deschid; iar melancolia nu devine lamentație, ci formă de luciditate poetică. shutApp lasă impresia unei cărți mature, care lucrează cu nuanțe și care rămâne cu cititorul tocmai prin această discreție a intensității.

Volumul se așază firesc și în biografia artistică a lui Jean-Lorin Sterian, autor cu un parcurs complex, între literatură, performance și experiment cultural. Publicarea unor poeme din carte în Familia și vizibilitatea deja câștigată în jurul lansării confirmă că shutApp nu este doar o apariție editorială punctuală, ci un volum care intră în circulație cu o identitate clară și cu o receptare deja atentă.

De altfel, reacțiile de primă întâmpinare sunt deja favorabile. Într-un articol despre Bookfest Timișoara 2026, volumul este menționat explicit ca o carte care „a plăcut foarte mult”, ceea ce confirmă că shutApp începe să-și găsească rapid cititorii potriviți.

În ansamblu, shutApp se anunță ca o carte puternică prin atmosferă, autentică prin voce și memorabilă prin felul în care transformă dezvrăjirea în poezie. Jean-Lorin Sterian propune aici o scriitură sensibilă, ironică și profund umană, care nu falsifică realul, dar nici nu renunță la emoție. Pentru o lansare de carte, acesta este poate cel mai important lucru ce se poate spune: shutApp este un volum care nu doar se citește, ci se și păstrează în memorie.

Surse:

1. Revista Familia, avanpremieră editorială: shutApp de Jean-Lorin Sterian.
2. OneEvent, anunțul lansării shutApp la Scârț Loc Lejer, Timișoara.
3. Zile și Nopți, anunțul evenimentului de lansare.
4. Claudia Tănăsescu, articol despre Bookfest Timișoara 2026, cu menționarea volumului.

Costache Constantin( Captan C)